Dezvoltarea vederii la copii
Este foarte greu de făcut o evaluare a vederii la copii, din cauza incapacităţii lor de a coopera. Pediatrul se ocupă de această problemă de la naştere, iar un consult oftalmologie este necesar în cazul unei anomalii evidente (strabism sau vedere dublă) sau în caz de antecedente în familie.
– la naştere, bebeluşul nu percepe decât pete şi forme.
– în cursul primelor trei luni, urmărirea obiectului fixat devine mai evidentă, prin coordonarea mai bună a capului şi a ochilor.
– între cinci şi şase luni se formează vederea binoculară.
– Examene specifice permit măsurarea acuităţii vizuale: în general 2/10 la vârsta de nouă luni. Testele cu desene determină acuitatea vizuală de 5/10 în jurul vârstei de doi ani.
Corpul uman si culorile
Este maximală în maculă. Conurile sunt acelea care, în număr de 4-7 milioane pentru fiecare ochi, participă la perceperea culorilor. Pentru corpul uman există trei tipuri de conuri şi fiecare dintre ele răspunde unei lungimi de undă corespunzătoare uneia dintre cele trei culori primare: roşu, verde şi albastru. Astfel, un con răspunde unei mari lungimi de undă (conul sensibil la roşu); un altul unei lungimi medii de undă (conul sensibil la verde); al treilea la undele scurte (conul sensibil la albastru).
Lumina albă este un amestec al tuturor lungimilor de undă. Vederea culorilor poate fi testată cu ajutorul diferitelor investigaţii, cum ar fi cea a lui Ishihara.
Problemele legate de depistarea culorilor (sau discromatopsii) pot fi congenitale (daltonismul) sau dobândite (de exemplu, bolile nervului optic).
Conurile sunt acelea care, în număr de 4-7 milioane pentru fiecare ochi, participă la perceperea culorilor. Există trei tipuri de conuri şi fiecare dintre ele răspunde unei lungimi de undă corespunzătoare uneia dintre cele trei culori primare: roşu, verde şi albastru. Astfel, un con răspunde unei mari lungimi de undă (conul sensibil la roşu); un altul unei lungimi medii de undă (conul sensibil la verde); al treilea la undele scurte (conul sensibil la albastru). Lumina albă este un amestec al tuturor lungimilor de undă. Vederea culorilor poate fi testată cu ajutorul diferitelor investigaţii, cum ar fi cea a lui Ishihara.
Problemele legate de depistarea culorilor (sau discromatopsii) pot fi congenitale (daltonismul) sau dobândite (de exemplu, bolile nervului optic).
VEDEREA RELIEFULUI Şl A DISTANŢELOR
Această vedere se mai numeşte şi vedere stereoscopică sau binoculară. Ochii receptează imagini puţin diferite de cum sunt ele în realitate. Creierul uman fuzionează aceste imagini cu un mic decalaj, ceea ce dă senzaţia de relief şi distanţă. Vederea binoculară nu este posibilă decât dacă ambii ochi sunt perfect paraleli şi dacă persoana vede bine cu ambii ochi. Aceasta este perturbată în caz de strabism sau de vedere dublă (diplopie): axele celor doi ochi nu mai sunt paralele, iar imaginile transmise creierului foarte diferite, aşa că una dintre aceste imagini va fi neutralizată. Aceste defecte de vedere se depisteză în cursul examenului oftalmologie care măsoară deviaţiile oculare, cu ajutorul testelor şi al aparaturii.
